fugit

română

Etimologie

Din verbul a fugi.

Pronunție

• AFI: /fuˈʤit/

Adjectiv

Declinarea adjectivului fugit
	Singular	Plural
Masculin	fugit	fugiți
Feminin	fugită	fugite
Neutru	fugit	fugite

1. care a fugit, care a scăpat.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului fugit
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fugit	fugiți
Articulat	fugitul	fugiții
Genitiv-Dativ	fugitului	fugiților
Vocativ	fugitule	fugiților

1. dezertor, evadat, fugar.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din fugi.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru fugi.

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

catalană

(català)

Etimologie

Din fugir.

Pronunție

• (occidental) AFI: /fuˈʤit/
• (oriental, central) AFI: /fuˈʒit/

Verb

1. forma de participiu trecut pentru fugir.

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din fugiō.

Pronunție

• AFI: /ˈfu.ɡit/

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ activ pentru fugiō.

Pronunție

• AFI: /ˈfuː.ɡit/

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la perfect indicativ activ pentru fugiō.