garden

Vezi și : Garden

engleză

(English)

Etimologie

Din anglo-normandă, care provine din franceza veche gardin (confer franceză jardin) < diminutiv (confer latină populară hortus gardinus) sau forma oblică al lui *gard (confer franceza veche jart). Provine din vechea limbă francă de jos *gardo < proto-germanică *gardô < *gardaz.

Pronunție

• AFI: /'gɑː(r)dən/
• AFI: /'gɑrdn/

Substantiv

garden, pl. gardens

1. grădină

   I love spending time in my garden.

2. (la pl.) parc

   You can spend the afternoon walking around the town gardens.

3. curte
4. (fig.) mănunchi, grup
5. (argou) pilozitate pubiană

Sinonime

• 2: park, public gardens
• 3: (în SUA) yard
• 4: bunch, cluster
• 5: pubic hair

Cuvinte derivate

• gardening
• xerogarden

Cuvinte compuse

• back garden
• botanical garden, botanic garden
• flower garden
• front garden
• garden dormouse
• herb garden
• market garden
• public gardens
• rose garden
• vegetable garden
• zoological garden

Vezi și

• forest

Verb

Conjugarea verbului to garden
Infinitiv	to garden
Prezent simplu pers. 3 sg.	gardens
Trecut simplu	gardened
Participiu trecut	gardened
Participiu prezent	gardening

1. (mai ales în America de Nord) a se ocupa cu grădinăritul, a face grădinărie

   I love to garden — this year I'm going to plant some daffodils.

Cuvinte derivate

• gardener
• gardening

Adjectiv

garden (necomparabil)

1. de grădină, grădinăresc

   Garden shoes.

2. comun, obișnuit

Sinonime

• 2: common, ordinary

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary