generaliza

română

Etimologie

Din franceză généraliser.

Pronunție

• AFI: /ʤe.ne.ra.liˈza/

Verb

Conjugarea verbului generaliza
Infinitiv	a generaliza
Indicativ prezent pers. 1 sg.	generalizez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să generalizeze
Participiu	generalizat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă.
2. (v.tranz. și refl.) a face să fie sau a deveni general; a (se) extinde sfera de aplicare.
3. (v.refl.) (despre boli) a se extinde în întregul organ sau organism.
4. (v.tranz.) a considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală.

Cuvinte derivate

• generalizare
• generalizat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online