ghicitoare

română

Etimologie

Din ghicitor.

Pronunție

• AFI: /gi.ʧiˈto̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului ghicitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ghicitoare	ghicitori
Articulat	ghicitoarea	ghicitorile
Genitiv-Dativ	ghicitorii	ghicitorilor
Vocativ	ghicitoare	ghicitorilor

1. persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului.
2. specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice; cimilitură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online