gingie

română

Variante

• (înv. și reg.) gingenă, gingină

Etimologie

Din latină gingῑva.

Pronunție

• AFI: /ʤin'ʤi.je/

Substantiv

Declinarea substantivului gingie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gingie	gingii
Articulat	gingia	gingiile
Genitiv-Dativ	gingiei	gingiilor
Vocativ	'	'

1. țesut care învelește rădăcinile și o parte din corpul dinților și al măselelor.

Cuvinte derivate

• gingioară
• îngingia

Cuvinte apropiate

• gingival
• gingivectomie
• gingivită
• gingivo-
• gingivoplastie
• gingivoragie

Traduceri

țesut muscular

arabă: لِثّة (العربية) (líθθa) f. armeană: լինդ (հայերեն) (lind) bielorusă: дзясна (беларуская) (dzjasna) f. bulgară: венец (български) (venec) m. catalană: gengiva (català) f. cehă: dáseň (čeština) f. chineză: 齒齦 (中文), 齿龈 (中文) (chǐyīn) coreeană: 잇몸 (한국어) (itmom) daneză: tandkød (dansk) n. engleză: gum (English), gums (English) pl. esperanto: dentkarno (Esperanto) estoniană: ige (eesti) finlandeză: ikenet (suomi) pl. franceză: gencive (français) m. galiciană: encías (galego) f.pl. georgiană: სასა (ქართული) (sasa) germană: Zahnfleisch (Deutsch) n. greacă: ούλο (Ελληνικά) (oúlo) n. idiș: יאַסלע (ייִדיש) (iasle) interlingua: gingiva (interlingua)

islandeză: gómur (íslenska) m. italiană: gengiva (italiano) f. japoneză: 歯茎 (日本語) (はぐき, haguki) latină: gingiva (Latina) f. maghiară: íny (magyar), (magyar)fogíny (magyar) mongolă: буйл (монгол) (buyl) neerlandeză: tandvlees (Nederlands) n. norvegiană: tannkjøtt (norsk) occitană: gengiva (occitan) f. papamiento: ensia (Papiamentu) poloneză: dziąsło (polski) n., dziąsła (polski) pl. portugheză: gengiva (português) f. rusă: десна (русский) (desná) f. sârbă: десни (српски / srpski) (desni) f.pl. spaniolă: encía (español) f. suedeză: tandkött (svenska) n. thailandeză: เหงือก (ไทย) (ngèuak) turcă: dişeti (Türkçe) ucraineană: ясна (українська) (jasna)

Referințe

• DEX online