gonitoare

română

Etimologie

Din gonitor.

Pronunție

• AFI: /go.ni'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului gonitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gonitoare	gonitoare
Articulat	gonitoarea	gonitoarele
Genitiv-Dativ	gonitoarei	gonitoarelor
Vocativ	gonitoareo	gonitoarelor

1. vită cornută care are vârsta la care se poate împreuna (în vederea reproducerii).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online