gonitor

română

Etimologie

Din a goni + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /go.ni'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului gonitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gonitor	gonitori
Articulat	gonitorul	gonitorii
Genitiv-Dativ	gonitorului	gonitorilor
Vocativ	gonitorule	gonitorilor

1. vită cornută care are vârsta la care se poate împreuna (în vederea reproducerii).

Cuvinte derivate

• gonitoare

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului gonitor
	Singular	Plural
Masculin	gonitor	gonitori
Feminin	gonitoare	gonitoare
Neutru	gonitor	gonitoare

1. care are vârsta la care se poate împreuna (în vederea reproducerii).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online