grabnic
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din grabă + sufixul -nic.
Pronunție
- AFI: /'grab.nik/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului grabnic | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | grabnic | grabnici |
| Feminin | grabnică | grabnice |
| Neutru | grabnic | grabnice |
- (adesea adverbial) care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere.
- Mers grabnic.
- Moarte grabnică.
- Treabă grabnică.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads