grace

Vezi și : Grace, Graces, grâce

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie grace, care provine din franceza veche grace < latină grātia.

Pronunție

• AFI: /ɡɹeɪs/

Substantiv

grace, (nenumărabil și numărabil; pl. graces)

1. (nenumărabil) grație, eleganță; (p. ext.) farmec
2. (nenumărabil, teol.) grație divină, har
3. (numărabil) rugăciune de mulțumire (spusă la începutul sau sfârșitul mesei)

   It has become less common to say grace before having dinner.

4. (fin.) termen de grație

   The repayment of the loan starts after a three years' grace (period).

Sinonime

• 1: poise

Cuvinte apropiate

• graceful
• gracious
• graceless

Expresii

• say grace

Verb

Conjugarea verbului to grace
Infinitiv	to grace
Prezent simplu pers. 3 sg.	graces
Trecut simplu	graced
Participiu trecut	graced
Participiu prezent	gracing

1. a onora, a împodobi

   He graced the room with his presence.

Sinonime

• alight, please

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary