haiduc

Wikipedia are un articol despre
haiduc

română

Etimologie

Din turcă otomană حیدود‎ (haydud, haydut) < maghiară hajdúk, forma de plural pentru hajdú. Confer bulgară хайдук (hajduk), sârbocroată hajduk.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului haiduc
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	haiduc	haiduci
Articulat	haiducul	haiducii
Genitiv-Dativ	haiducului	haiducilor
Vocativ	haiducule	haiducilor

1. om care, răzvrătindu-se împotriva asupririi, își părăsea casa și trăia în păduri, singur sau în cete, jefuind pe bogați și ajutând pe săraci; haramin.
2. (înv.) soldat mercenar.

Cuvinte derivate

• haiducel
• haiducesc
• haiducește
• haiduci
• haiducie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online