jefui

română

Variante

• (înv.) jecui

Etimologie

Din jaf + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /ʒe.fu'i/

Verb

Conjugarea verbului jefui
Infinitiv	a jefui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	jefuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să jefuiască
Participiu	jefuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență).

   Bandiții l-au jefuit la drumul mare.

   Au jefuit banca.

2. a stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune.

Sinonime

• 1: (livr.) devaliza, devasta, prăda, (rar) tâlhări, (înv. și reg.) pleșcui, (înv.) globi, goli, plenui, sparge, strica, tâlhui
• 2: deposeda, jecmăni

Cuvinte derivate

• jaf
• jacaș, jăcaș
• jefuire
• jefuit
• jefuitor

Cuvinte apropiate

• jecmăni

Traduceri

a săvârși un jaf; a prăda

engleză: burgle (English), burgle (English) finlandeză: ryöstää (suomi) franceză: cambrioler (français) germană: rauben (Deutsch), stehlen (Deutsch)

italiană: rapinare (italiano), svaligiare (italiano) spaniolă: robar (español) suedeză: göra inbrott (svenska) turcă: soyup soğana çevirmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online