han
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din turcă hăn.
Pronunție
- AFI: /han/
Substantiv
| Declinarea substantivului han | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | han | hani |
| Articulat | hanul | hanii |
| Genitiv-Dativ | hanului | hanilor |
| Vocativ | hanule | hanilor |
- titlu purtat, în evul mediu, de conducătorii mongoli și preluat de suveranii multor țări din Orient; persoană care avea acest titlu; han-tătar.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din turcă han.
Substantiv
| Declinarea substantivului han | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | han | hanuri |
| Articulat | hanul | hanurile |
| Genitiv-Dativ | hanului | hanurilor |
| Vocativ | hanule | hanurilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
norvegiană
(norsk)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Pronume
han
suedeză
(svenska)
Etimologie
Din suedeza veche hann.
Pronunție
Pronume
han
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads