honour

Vezi și : Honour

engleză

(English)

Variante

• (în SUA) honor

Etimologie

Din anglo-normandă honour, honur, care provine din franceza veche honor < latină honor.

Pronunție

• AFI: /'ɒnə(r)/

Substantiv

honour, (nenumărabil și numărabil; pl. honours)

1. respect, semn de respect
2. onoare, demnitate, respect de sine

   His honour is at stake.

3. onoruri, ranguri, demnități

   Honours are normally awarded twice a year: on The Queen's Birthday in June and at the New Year.

4. privilegiu

   I had the honour of dining with the ambassador.

5. carte mare (la cărți)
6. (la pl.) diplomă facultativă de specializare

   At university I took honours in modern history.

Sinonime

• 1: respect
• 2: dignity
• 6: honours degree

Cuvinte derivate

• honourable
• honorary
• honorific
• dishonour
• dishonourable
• Hons

Cuvinte compuse

• honour code
• honours degree
• honour guard
• honour system

Locuțiuni

• in honour of

Verb

Conjugarea verbului to honour
Infinitiv	to honour
Prezent simplu pers. 3 sg.	honours
Trecut simplu	honoured
Participiu trecut	honoured
Participiu prezent	honouring

1. a onora

   The freedom fighters will be forever remembered and honoured by the people.

2. a conferi distincții, a onora

   Ten members of the profession were honoured at the ceremony.

3. a(-și) onora, a(-și) îndeplini

   I trusted you, but you have not honoured your promise.

4. a onora (o poliță, o notă de plată)

   I'm sorry Sir, but the bank did not honour your cheque.

Sinonime

• 1: respect
• 3: obey

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary