huidui

română

Etimologie

Din huideo + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /huj.duˈi/

Verb

Conjugarea verbului huidui
Infinitiv	a huidui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	huiduiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să huiduiască
Participiu	huiduit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături; a hătcăi.

Cuvinte derivate

• huiduială
• huiduitură

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online