hunt

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza veche huntian.

Pronunție

• AFI: /hʌnt/ (BE, AE)

Verb

Conjugarea verbului hunt
Infinitiv	hunt
Prezent simplu pers. 3 sg.	hunts
Trecut simplu	hunted
Participiu trecut	hunted
Participiu prezent	hunting

1. a vâna.

Substantiv

• vânătoare, vânat

Cuvinte derivate

• hunter
• huntress
• hunting
• huntsman
• treasure hunt
• witch-hunt

Expresii

• Hunt saboteur = persoană care nu e de acord cu vânătoarea și încearcă s-o oprească; se folosește mai ales în legătură cu vânătoarea de vulpi
• Witch-hunt = vânătoare de vrăjitoare
• Treasure hunt = vânătoare de comori

---

estoniană

(eesti)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

hunt

1. lup (gri)

Sinonime

• susi
• untsantsakas

Cuvinte compuse

• hall hunt = lup gri

---

germană de sus veche

(gh)

Etimologie

• Din germanică comună hundaz

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

hunt m.

1. lup