implica

Vezi și : implică

română

Etimologie

Din franceză impliquer < latină implicare.

Pronunție

• AFI: /im.pliˈka/

Verb

Conjugarea verbului implica
Infinitiv	a implica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	implic
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să implice
Participiu	implicat
Conjugare	I

1. (v.tranz. la pers. 3) a atrage după sine, a include; a avea ceva drept consecință.

   Inteligența implică reflecția.

2. a amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces etc.

Sinonime

• cere, necesita, presupune, reclama

Cuvinte derivate

• implicare
• implicat
• implicație
• implicit

Traduceri

a include

engleză: implicate (English), imply (English) esperanto: implici (Esperanto) faroeză: fevna útyvir (føroyskt) finlandeză: sekoittaa (suomi), sotkea (suomi) franceză: impliquer (français) germană: verwickeln (Deutsch), implizieren (Deutsch) indoneziană: belit (Bahasa Indonesia), membelit (Bahasa Indonesia), melibatkan (Bahasa Indonesia)

norvegiană: insinuere (norsk) neerlandeză: impliceren (Nederlands), insluiten (Nederlands) portugheză: abranger (português), compreender (português), implicar (português) spaniolă: implicar (español) suedeză: antyda (svenska), medföra (svenska) turcă: ima etmek (Türkçe)

Etimologie

Din implica.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru implica.

Referințe

• DEX online