importa

română

Etimologie

Din franceză importer < latină importare.

Pronunție

• AFI: /im.por'ta/

Verb

Conjugarea verbului importa
Infinitiv	a importa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	import
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să importe
Participiu	importat
Conjugare	I

I.

1. (v.tranz.) a aduce în țara proprie mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb.

II.

1. (v.tranz. și intranz.) a prezenta importanță, interes pentru cineva.

Sinonime

II.

• conta, interesa

Antonime

I.

• exporta

Cuvinte derivate

I.

• import
• importabil
• importare
• importat
• importator
• reimporta
• reimportare

II.

• important
• importanță
• neimportant

Traduceri

a aduce mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb

afrikaans: invoer (Afrikaans) catalană: importar (català) cehă: dovézt (čeština) daneză: importere (dansk) engleză: import (English) esperanto: importi (Esperanto) finlandeză: tuoda (maahan) (suomi) franceză: importer (français) germană: importieren (Deutsch)

italiană: importare (italiano) japoneză: 輸入する (ゆにゅうする, yunyū-suru) (日本語) neerlandeză: invoeren (Nederlands), importeren (Nederlands) papamiento: importá (Papiamentu) portugheză: importar (português) spaniolă: importar (español) suedeză: importera (svenska) turcă: ithal etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online