Din franceză imposteur < latină impostor.

Declinarea substantivului impostor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	impostor	impostori
Articulat	impostorul	impostorii
Genitiv-Dativ	impostorului	impostorilor
Vocativ	impostorule	impostorilor

persoană care caută să înșele, profitând de necunoștința sau de buna-credință a oamenilor; șarlatan, mincinos.
persoană care caută să se substituie altcuiva (pentru a lucra, a profita în numele lui); farsor.

Traduceri

română