inclure

franceză

(français)

Etimologie

Din latină inclūdere, forma de infinitiv prezent activ pentru includō („a înconjura, a împresura”). Este dublet al lui enclore.

Înrudit cu catalană encloure, incloure, italiană inchiudere, includere, occitană enclaure, portugheză incluir, română închide, include și spaniolă incluir.

Pronunție

• AFI: /ɛ̃.klyʁ/

Verb

inclure

1. (v.tranz.) a include, a cuprinde
2. (v.tranz.) a pune, a anexa

Sinonime

• 1-2: enfermer, insérer

Cuvinte derivate

• inclus

Cuvinte apropiate

• ci-inclus, ci-incluse
• clore
• enclore

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire