indicare

română

Etimologie

Derivat din a indica.

Pronunție

• AFI: /in.di'ka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului indicare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	indicare	indicări
Articulat	indicarea	indicările
Genitiv-Dativ	indicării	indicărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a indica.

Sinonime

• trasare, menționare, specificare, precizare, prescriere, semnalare, arătare, desemnare

Cuvinte derivate

• indica, indicator, indicație, indicațiune, indicat

Traduceri

Traduceri

engleză: indication (English) franceză: indication (français)

portugheză: indicação (português) suedeză: kännetecken (svenska), indikation (svenska)

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină indicare.

Pronunție

• AFI: /in.di.ˈka.re/

Verb

1. a indica
2. a arăta, a marca, a însemna
3. a recomanda, a sfătui

Sinonime

• 1: mostrare
• 2: consigliare, richiedere

Cuvinte derivate

• indicativo
• indicato
• indicatore
• indicazione
• indice

---

latină

(Latina)

Etimologie

Derivat regresiv din indicō.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

1. forma de infinitiv prezent pentru indicō.