indigna

Vezi și : indignă

română

Etimologie

Din franceză indigner < latină indignari.

Pronunție

• AFI: /in.digˈna/

Verb

Conjugarea verbului (se) indigna
Infinitiv	a (se) indigna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) indignez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) indigneze
Participiu	indignat
Conjugare	I

1. (v.refl. tranz.) a fi cuprins sau a stârni indignare; a (se) necăji, a (se) supăra.

Cuvinte derivate

• indignare
• indignat

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din indigna.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru indigna.

Anagrame

• găinind

Referințe

• DEX '98 via DEX online