inerte

română

Etimologie

Derivat regresiv din inert.

Pronunție

• AFI: /i'ner.te/

Adjectiv

1. forma de feminin plural pentru inert.

---

franceză

(français)

Etimologie

Din latină iners, -ertis.

Pronunție

• AFI: /i.nɛʁt/

Adjectiv

Declinarea adjectivului inerte
	Singular	Plural
Masculin	inerte	inertes
Feminin	inerte	inertes

1. inert

   La matière inerte.

2. (fig.) neînsuflețit, mort

Cuvinte apropiate

• inerter

---

galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină iners, -ertis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

Declinarea adjectivului inerte
	Singular	Plural
Masculin	inerte	inertes
Feminin	inerte	inertes

1. inert

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină iners, -ertis.

Pronunție

• AFI: /i'nɛrte/

Adjectiv

Declinarea adjectivului inerte
	Singular	Plural
Masculin	inerte	inerti
Feminin	inerte	inerti

1. inert
2. inactiv

Sinonime

• 1-2: inattivo

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din latină iners, -ertis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

Declinarea adjectivului inerte
	Singular	Plural
Masculin	inerte	inertes
Feminin	inerte	inertes

1. inert
2. inactiv

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină iners, -ertis.

Pronunție

• AFI: /i.'ner.te/

Adjectiv

Declinarea adjectivului inerte
	Singular	Plural
Masculin	inerte	inertes
Feminin	inerte	inertes

1. inert
2. inactiv; gros, încet