infirm

română

Etimologie

Din franceză infirme < latină infirmus.

Pronunție

• AFI: /inˈfirm/

Adjectiv

Declinarea adjectivului infirm
	Singular	Plural
Masculin	infirm	infirmi
Feminin	infirmă	infirme
Neutru	infirm	infirme

1. care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului infirm
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	infirm	infirmi
Articulat	infirmul	infirmii
Genitiv-Dativ	infirmului	infirmilor
Vocativ	infirmule	infirmilor

1. persoană care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag.

Cuvinte derivate

• infirmă

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din infirma.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru infirma.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru infirma.

Referințe

• DEX '98 via DEX online