infirma

Vezi și : infirmă

română

Etimologie

Din franceză infirmer < latină infirmare.

Pronunție

• AFI: /in.firˈma/

Verb

Conjugarea verbului infirma
Infinitiv	a infirma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	infirm
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să infirme
Participiu	infirmat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a anula, a respinge, a declara nevalabil; a dovedi ca neadevărat, nefundat.
2. (v.tranz.) a desființa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida.

Cuvinte derivate

• infirmare

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din infirma.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru infirma.

Anagrame

• înfiram

Referințe

• DEX '98 via DEX online