insecte

română

Etimologie

Din insectă.

Pronunție

• AFI: /inˈsek.te/

Substantiv

1. forma de plural nearticulat pentru insectă.

---

catalană

(català)

Variante

• insecto

Etimologie

Din latină īnsectus („nedespărțit, nedezlipit, indivizibil”).

Pronunție

• (occidental) AFI: /inˈsek.te/
• (central, oriental) AFI: /inˈsek.tə/

Substantiv

insecte m., insectes pl.

1. (entom.) insectă

Cuvinte derivate

• insectal
• insectil

Cuvinte compuse

• insecte perfecte

Cuvinte apropiate

• insecticida
• insectívor

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din latină insecta.

Pronunție

• AFI: /ɛ̃.sɛkt/

Substantiv

insecte m., insectes pl.

1. insectă

Cuvinte derivate

• insectarium
• insecticide
• insectivore

Referințe

• Wiktionnaire