intercala

română

Etimologie

Din franceză (s')intercaler < latină intercalare.

Pronunție

• AFI: /in.ter.ka'la/

Verb

Conjugarea verbului (se) intercala
Infinitiv	a (se) intercala
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) intercalez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) intercaleze
Participiu	intercalat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) introduce ceva într-un șir, a (se) adăuga între altele, a (se) pune ceva printre...

Cuvinte derivate

• intercalare
• intercalat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cătrăneli
• cântările
• clarineta
• clănțăire
• clătinare
• carențial

Referințe

• DEX '98 via DEX online