introduce

română

Etimologie

Din latină introducere. Confer franceză introduire.

Pronunție

• AFI: /in.troˈdu.ʧe/

Verb

Conjugarea verbului (se) introduce
Infinitiv	a (se) introduce
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) introduc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) introducă
Participiu	introdus
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a face ca cineva sau ceva să intre, să pătrundă în ceva, undeva; a băga, a vârî.

   Introduc vinul în damigeană.

   Indroduce ața prin urechea acului.

2. a include, a adăuga, a îngloba.
3. (v.refl.) a intra undeva (cu forța sau pe furiș).

   S-a introdus în spărtura din zid.

4. a face ca o persoană să fie primită de cineva sau să fie admisă într-o organizație, într-o asociație etc.
5. a ajuta pe cineva să se inițieze într-un domeniu de activitate.
6. a pune în practică; a institui, a stabili (un obicei, o practică etc.).

   A introduce o nouă tehnologie.

Sinonime

• 1: băga, pune, trece, vârî
• 2: îngloba
• 3: se băga, intra, se vârî
• 5: iniția
• 6: (livr.) implementa, institui

Cuvinte derivate

• introducere
• introductiv
• introducție
• introdus
• reintroduce
• reintroducere

Traduceri

a face ca cineva sau ceva să fie inițiat

engleză: introduce (English) franceză: introduire (français) germană: einführen (Deutsch), introduzieren (Deutsch) (rar) latină: introducere (Latina)

neerlandeză: introduceren (Nederlands) portugheză: introduzir (português) suedeză: introducera (svenska), införa (svenska) turcă: takdim etmek (Türkçe)

Etimologie

Din introduce.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru introduce.

Referințe

• DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie introducen < latină intrōdūcere.

Pronunție

• AFI: /ˌɪntrəˈdus/ sau /ˌɪntrəˈdyus/

Verb

Conjugarea verbului to introduce
Infinitiv	to introduce
Prezent simplu pers. 3 sg.	introduces
Trecut simplu	introduced
Participiu trecut	introduced
Participiu prezent	introducing

1. a introduce

Sinonime

• present

Cuvinte derivate

• introducer
• introducible

Referințe

• Dictionary.com