interpretă

română

Etimologie

Din interpret.

Pronunție

• AFI: /in.ter'pre.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului interpretă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	interpretă	interprete
Articulat	interpreta	interpretele
Genitiv-Dativ	interpretei	interpretelor
Vocativ	interpreto	interpretelor

1. persoană care traduce pe loc și oral ceea ce spune cineva în altă limbă, mijlocind astfel înțelegerea dintre două sau mai multe persoane; translatoare.
2. (fig.) persoană care exprimă năzuințele unei colectivități; persoană care face cunoscute altuia voința, dorința, sentimentele cuiva; exponentă, reprezentantă.
3. persoană care interpretează un rol într-un spectacol, o bucată muzicală, o poezie etc.; artistă, actriță.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online