interzis

română

Etimologie

Din a interzice.

Pronunție

• AFI: /in.ter'zis/

Adjectiv

Declinarea adjectivului interzis
	Singular	Plural
Masculin	interzis	interziși
Feminin	interzisă	interzise
Neutru	interzis	interzise

1. care este oprit, care nu este permis.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului interzis
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	interzis	interziși
Articulat	interzisul	interzișii
Genitiv-Dativ	interzisului	interzișilor
Vocativ	interzisule	interzișilor

1. persoană căreia i s-a ridicat, prin hotărâre judecătorească, exercitarea drepturilor sale; persoană pusă sub interdicție.

Cuvinte derivate

• interzisă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online