inventar

română

Etimologie

Din franceză inventaire < latină inventarium.

Pronunție

• AFI: /in.ven'tar/

Substantiv

Declinarea substantivului inventar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	inventar	inventare
Articulat	inventarul	inventarele
Genitiv-Dativ	inventarului	inventarelor
Vocativ	inventarule	inventarelor

1. listă, catalog, registru, document în care sunt enumerate (și descrise cantitativ și valoric) toate bunurile care se află într-o gospodărie, într-o instituție, într-un magazin etc.; (p.ext.) totalitatea acestor bunuri.
2. (p.gener.) listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte, a unor întâmplări etc.).

Cuvinte compuse

• inventar viu
• inventar mort

Locuțiuni

• (loc.vb.) A face inventarul = a inventaria.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online