inventaria

română

Etimologie

Din italiană inventariare.

Pronunție

• AFI: /in.ven.ta.ri'a/

Verb

Conjugarea verbului inventaria
Infinitiv	a inventaria
Indicativ prezent pers. 1 sg.	inventariez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să inventarieze
Participiu	inventariat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a face, a întocmi un inventar; a înregistra, a trece în inventar; a inventoria.

Sinonime

• înregistra, (înv.) catagrafia, registra, scrie

Cuvinte derivate

• inventar
• inventare
• inventator
• inventoria

Traduceri

a înregistra

engleză: inventory (English) finlandeză: inventoida (suomi) franceză: inventarier (français)

italiană: inventariare (italiano) suedeză: inventera (svenska) turcă: kaydetmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online