irita

Din franceză irriter < latină irritare.

Conjugarea verbului (se) irita
Infinitiv	a (se) irita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) irit
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) irite
Participiu	iritat
Conjugare	I

a enerva

cehă: dráždit (čeština)
chineză: 激怒 (中文) (jīnù), 刺激 (中文) (cìjī)
engleză: irritate (English), annoy (English), vex (English)
esperanto: iriti (Esperanto)
estoniană: ärritama (eesti)
finlandeză: ärsyttää (suomi), vituttaa (suomi), nyppiä (suomi), tympiä (suomi), harmittaa (suomi), vaivata (suomi)
franceză: agacer (français), irriter (français)
galiciană: irritar (galego)
germană: reizen (Deutsch), irritieren (Deutsch)
greacă: ερεθίζω (Ελληνικά) (erethízo)

italiană: irritare (italiano)
maghiară: ingerel (magyar)
neerlandeză: irriteren (Nederlands)
poloneză: drażnić (polski), rozdrażniać (polski)
portugheză: irritar (português), perturbar (português)
rusă: раздражать (русский) (razdražát')
spaniolă: irritar (español), molestar (español)
suedeză: reta (svenska), irritera (svenska)
turcă: kızdırmak (Türkçe), öfkelendirmek (Türkçe), sinirlendirmek (Türkçe), sinir etmek (Türkçe), sinirini bozmak (Türkçe), gıcık etmek (Türkçe), tahriş etmek (Türkçe), kaşındırmak (Türkçe)

a produce o congestie, o inflamație ușoară

Din irită.

Din irita.

română