ison

română

Etimologie

Din neogreacă ισον (íson).

Pronunție

• AFI: /i'son/

Substantiv

Declinarea substantivului ison
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ison	isoane
Articulat	isonul	isoanele
Genitiv-Dativ	isonului	isoanelor
Vocativ	isonule	isoanelor

1. sunet prelungit, folosit în scopul acompanierii unei melodii vocale sau instrumentale.

Cuvinte derivate

• isonar

Expresii

• A ține (cuiva) isonul = a) a acompania o melodie; b) a aproba, a susține vorbele sau faptele cuiva, a-i face pe plac

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online