iubitor

română

Etimologie

Din a iubi + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ju.biˈtor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului iubitor
	Singular	Plural
Masculin	iubitor	iubitori
Feminin	iubitoare	iubitoare
Neutru	iubitor	iubitoare

1. care iubește, înclinat să iubească; căruia îi place ceva, plin de dragoste, drăgăstos.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• biruito

Referințe

• DEX '98 via DEX online