izmeni

română

Etimologie

Din slavă (veche) izmĕniti „a schimba”.

Pronunție

• AFI: /iz.me'ni/

Verb

Conjugarea verbului (se) izmeni
Infinitiv	a (se) izmeni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) izmenesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) izmenească
Participiu	izmenit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) (fam.) a se purta fără naturalețe, cu mofturi; a se fandosi.
2. (v.refl.) a se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi, a face mutre.

Cuvinte derivate

• izmeneală
• izmenit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• minezi

Referințe

• DEX '98 via DEX online