jeune

From Wiktionary, the free dictionary

Remove ads
Variante de scriere Vezi și : Jeune, jeuné, jeûne, jeûné

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie jeune, ieune, care provine din franceză veche juene < latină populară *jovenem, din latină iuvenis, juvenis („tânăr”), din proto-italică *juwenis.

Înrudit cu catalană jove, italiană giovine, giovane, occitană jove, jouine, portugheză jovem, română june și spaniolă joven.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
jeune
Singular Plural
Masculin jeune jeunes
Feminin jeune jeunes
  1. tânăr, (rar) june
    Il fut maréchal de France très jeune.
  2. tineresc
    De jeunes désirs. — De jeunes ardeurs.
  3. (fig.) novice, neexperimentat
    Mon Dieu, qu'il est jeune !

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

  • jeunement
  • jeuner
  • jeunesse
  • jeunet
  • jeuniser
  • jeunisme
  • jeuniste
  • jeunot
  • rajeunir

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

  • à jeune cheval, vieux cavalier
  • si jeune ma buse !


Substantiv

jeune m.f., jeunes

  1. (om) tânăr, tânără
    Le jeune, viens par ici !

Sinonime

  • 1: (peior.) jeunot

Cuvinte compuse

  • jeune de banlieue

Cuvinte apropiate

  • djeun
  • djeune

Expresii

  • six jeunes m'abusent

Etimologie

Din jeuner.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru jeuner.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru jeuner.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru jeuner.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru jeuner.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru jeuner.

Referințe

Remove ads

Wikiwand - on

Seamless Wikipedia browsing. On steroids.

Remove ads