justifica
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
 Vezi și : justifică |
română
Etimologie
Din latină justificare, franceză justifier.
Pronunție
- AFI: /ʒus.ti.fiˈka/
Verb
| Conjugarea verbului justifica | |
| Infinitiv | a justifica |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
justific |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să justifice |
| Participiu | justificat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a arăta că ceva este just, legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva.
- (v.refl.) a da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc; a se dezvinovăți.
- (v.tranz.) a dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din justifica.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru justifica.
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads