know

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie, care provine din vechea engleză cnāwan. Înrudit cu spaniolă conocer, franceză connaître , latină cognoscere, greacă γνωρίζω ("eu știu") și γνῶσις (știință, cunoștință), germană kennen și per. شناختن (šenāxtæn, "a ști").

Pronunție

• AFI: /nəʊ/

Verb

Conjugarea verbului to know
Infinitiv	to know
Prezent simplu pers. 3 sg.	knows
Trecut simplu	knew
Participiu trecut	known
Participiu prezent	knowing

1. a ști, a cunoaște

Antonime

• not know

Cuvinte derivate

• knowing
• knowledge
• known

Cuvinte compuse

• get to know
• know-nothing
• in the know
• know-all
• know-how

Expresii

• know like the back of one's hand

Omofon

• no
• noh