leafă

română

Etimologie

Din neogreacă λεφτά. Confer turcă ulûfe, sârbocroată (u)lefa, bulgară лeфe (lefe).

Pronunție

• AFI: /ˈle̯a.fə/

Substantiv

Declinarea substantivului leafă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	leafă	lefuri
Articulat	leafa	lefurile
Genitiv-Dativ	lefii	lefurilor
Vocativ	leafă	lefurilor

1. salariu.
2. soldă pe care o primesc soldații mercenari.

Cuvinte derivate

• lefușoară

Expresii

• În leafă = ca mercenar

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din dialectul săsesc le (i) fel (= germană Löffel) „lingură” (influențat de leafă).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului leafă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	leafă	lefi
Articulat	leafa	lefile
Genitiv-Dativ	lefii	lefilor
Vocativ	leafă	lefilor

1. (pop.) partea scobită a unei linguri; găvan.
2. tăișul, lama sapei, a bărzii, a toporului.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• fălea

Referințe

• DEX '98 via DEX online