liant

română

Etimologie

Din franceză liant

Pronunție

• AFI: /li'ant/

Substantiv

Declinarea substantivului liant
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	liant	lianți
Articulat	liantul	lianții
Genitiv-Dativ	liantului	lianților
Vocativ	liantule	lianților

1. material fluid sau adus în stare fluidă, care are proprietatea de a lega prin întărire bulgării sau granulele unui material solid cu care a fost amestecat
2. lichid vâscos conținând colorantul cu care formează cerneala de tipar
3. substanță folosită la fixarea pigmenților coloranți, fără afinitate pentru fibre
4. constituent nevolatil al lacurilor, care se întărește sub formă de peliculă, în pictură etc.
5. (fig.) persoană sau obiect ce face legătură între două sau mai multe entități diferite; persoană de legătură, numitor comun

Sinonime

• aglomerant
• (fig.) legătură

Traduceri

Traduceri

engleză: bonder (English)

franceză: liant (français) ido: asociema (Ido)

---

franceză

(français)

Etimologie

Confer lier.

Pronunție

• AFI: /li.jɑ̃/

Substantiv

liant m., liants pl.

1. liant

Cuvinte derivate

• lier

Adjectiv

Declinarea adjectivului liant
	Singular	Plural
Masculin	liant	liants
Feminin	liante	liantes

1. atașabil

   Du fer liant.

2. (fig.) binevoitor, îndatoritor, serviabil

   Homme liant.

Etimologie

Derivat regresiv din lier.

Verb

• forma de impersonal la participiu prezent pentru lier.