locksmith

engleză

(English)

Etimologie

Din lock („lacăt”) + smith („fierar”).

Pronunție

• AFI: /ˈlɒkˌsmɪθ/

Substantiv

locksmith, pl. locksmiths

1. (metal.) lăcătuș

   I locked myself out so I had to call the locksmith.

2. (la jocuri de noroc, argou) cineva care pariază numai atunci când este sigur că va câștiga

Sinonime

• 2: handcuff artist

Cuvinte derivate

• locksmithery
• locksmithing

Cuvinte apropiate

• lock

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary