macera

română

Etimologie

Din franceză macérer < latină macerare.

Pronunție

• AFI: /ma.ʧe'ra/

Verb

Conjugarea verbului (se) macera
Infinitiv	a (se) macera
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) macerez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) macereze
Participiu	macerat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a ține un corp solid (plante, fructe, flori etc.) vreme îndelungată într-un solvent pentru a-i dizolva părțile solubile.

   Frunzele se macerează în alcool.

2. (în gastronomie) a acoperi un aliment cu un lichid (alcool, lichior, vin, sirop) aromatizat și a-l lăsa, mai mult sau mai puțin timp, pentru a se impregna de aromă.
3. (v.refl.) a elimina particulele solubile prin menținerea îndelungată într-un solvent.

Sinonime

• 1-3: (pop.) (se) plămădi, (reg.) (se) mocni

Cuvinte derivate

• macerare
• macerator
• macerație

Traduceri

a lăsa un corp, o plantă mai mult timp într-un lichid, spre a-i dizolva părțile solubile

engleză: macerate (English) franceză: macérer (français) italiană: macerare (italiano)

latină: macerare (Latina) spaniolă: macerar (español) suedeză: laka ur (svenska)

Referințe

• DEX online