magnetic

română

Etimologie

Din franceză magnétique, germană magnetisch.

Pronunție

• AFI: /mag'ne.tik/

Adjectiv

Declinarea adjectivului magnetic
	Singular	Plural
Masculin	magnetic	magnetici
Feminin	magnetică	magnetice
Neutru	magnetic	magnetice

1. (despre forțe, fenomene) care se referă la magnet sau la magnetism; (despre corpuri) care este feromagnetic, care poate fi magnetizat.
2. (fig.) care exercită o influență profundă sau o atracție irezistibilă; care magnetizează.

Cuvinte compuse

• câmp magnetic
• fluid magnetic
• pol magnetic

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online