manco

Din italiană manco.

Declinarea substantivului manco
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	manco	invariabil
Articulat	mancoul	invariabil
Genitiv-Dativ	mancoului	invariabil
Vocativ	mancoule	invariabil

(fin.) ceea ce lipsește; (spec.) lipsă de bani constatată la încheierea unor socoteli; pierdere (estimată) la o marfă cu prilejul transportului, al desfacerii etc.

română