marry

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie marien, care provine din anglo-normandă marier < latină marītāre < marītus („soț, mărit”).

Pronunție

• AFI: /'mari/ (Anglia)
• AFI: /'mæri/ (SUA)
• AFI: /'meɪri/ (SUA)
• AFI: /'mɛ(ə)ri/ (SUA)

Verb

Conjugarea verbului to marry
Infinitiv	to marry
Prezent simplu pers. 3 sg.	marries
Trecut simplu	married
Participiu trecut	married
Participiu prezent	marrying

1. a se mărita, a se căsători

   Neither of her daughters showed any desire to marry.

2. a se mărita cu, a se căsători cu, a se însura cu

   His daughter was married some five years ago to a tailor's apprentice.

3. (fig.) a uni, a îmbina, a lega

   The attempt to marry medieval plainsong with speed metal produced interesting results.

4. (bis.) a cununa

   A justice of the peace will marry Jones and Smith.

5. (tehn.) a împreuna două parâme fără a le lega

Sinonime

• 1-2: get married, dowrying
• 3: join, unite
• 4: wed

Antonime

• divorce

Cuvinte apropiate

• marriage

Locuțiuni

• marry into
• marry off
• marry up

Expresii

• marry in haste, repent at leisure

Etimologie

Din engleza medie Marie, referitor la Mary (= Virgin Mary).

Interjecție

marry!

1. (ieșit din uz) într-adevăr!, adevărat!, sigur!, firește!

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary