martora

Vezi și : martoră

română

Etimologie

Din martoră.

Pronunție

• AFI: /ˈmar.to.ra/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru martoră.

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din franceză martre < de origine germanică.

Pronunție

• AFI: /ˈmartora/

Substantiv

martora f., martore pl.

1. jder

Referințe

• Treccani.it