matrice

română

Etimologie

Din latină matrix ~cis.

Pronunție

• AFI: /ma'tri.ʧe/

Substantiv

Declinarea substantivului matrice
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	matrice	matrice
Articulat	matricea	matricele
Genitiv-Dativ	matricei	matricelor
Vocativ	'	'

1. (matematică) sistem de numere grupate într-un tablou dreptunghiular care are un anumit număr de coloane, linii sau rânduri.
2. (logică) tabel reprezentând valoarea de adevăr a unui enunț pe baza valorii de adevăr a elementelor sale componente.
3. (anatomie) cavitate internă a aparatului genital feminin în care se dezvoltă embrionul; mitră; uter.
4. (biologie) partea fundamentală, nediferențiată a citoplasmei, a cromozomilor etc.

Traduceri

Traduceri