mers

Vezi și : MERS, Mers

română

Etimologie

Din verbul a merge.

Pronunție

• AFI: /mers/

Substantiv

Declinarea substantivului mers
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mers	mersuri
Articulat	mersul	mersurile
Genitiv-Dativ	mersului	mersurilor
Vocativ	mersule	mersurilor

1. faptul de a merge.
2. deplasare, mișcare dintr-un loc în altul; umblet, mergere.
3. fel de a merge al cuiva; umblet, călcătură; ritm sau viteză cu care merge cineva.
4. (rar) curs, curgere (a unei ape curgătoare).
5. ieșire (a fumului, a gazelor etc.).
6. evoluție, dezvoltare, desfășurare (a unui fenomen, a unui proces etc.); mod, curs, ritm de desfășurare (a unui fenomen, a unui proces etc.).
7. (rar) desfășurare a unei activități.
8. (mod de) funcționare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument.

Cuvinte derivate

• demers

Cuvinte compuse

• mersul trenurilor
• mers înainte
• mers în gol
• mers în sarcină

Locuțiuni

• (loc.adv.) Din mers = în timpul deplasării, fără a se opri; mergând.

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului mers
	Singular	Plural
Masculin	mers	merși
Feminin	mearsă	merse
Neutru	mers	merse

1. (înv.) care s-a deplasat.
2. care a plecat de undeva.
3. care s-a dus undeva.
4. (despre drum) care a fost parcurs.
5. care s-a mutat în alt loc.

Cuvinte apropiate

• merge

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din merge.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru merge.

Referințe

• DEX '98 via DEX online