mitocan

română

Etimologie

Din mitoc + sufixul -an.

Pronunție

• AFI: /mi.to'kan/

Substantiv

Declinarea substantivului mitocan
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mitocan	mitocani
Articulat	mitocanul	mitocanii
Genitiv-Dativ	mitocanului	mitocanilor
Vocativ	mitocanule	mitocanilor

1. om cu comportări grosolane, vulgare; bădăran, mojic.
2. (înv.) locuitor de la periferia unui oraș.

Cuvinte derivate

• mitocancă
• mitocănesc
• mitocănește
• mitocănie
• mitocănime
• mitocănos

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ciontam

Referințe

• DEX '98 via DEX online