moon

Vezi și : Moon, mõõn

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie mone, care provine din engleza veche mōna < proto-germanică *mēnô ("lună").

Pronunție

• AFI: /muːn/

Substantiv

moon, pl. moons

1. (astron.) lună

   Saturn has many moons.

2. (lit. și poetic) lună (calendaristică)

Sinonime

• 1: (astron.) satellite, natural satellite
• 2: calendar month, lunar month, month

Cuvinte derivate

• mooncalf
• moonfish
• moonflower
• mooning
• moonish
• moonlight
• moonlit
• moonly
• moonraker
• moonsail
• moonwalk
• moonwort

Cuvinte compuse

• blue moon
• crescent moon
• full moon
• half-moon, half moon
• harvest moon
• hunter's moon
• moon bear
• moon-blind
• moon cake
• moon-face
• moon pool
• new moon
• old moon
• smuggler's moon
• thumbnail moon
• waning moon
• waxing moon

Expresii

• howl at the moon
• hung the moon
• man in the moon
• once in a blue moon
• over the moon
• phase of the moon

Vezi și

• planet

Verb

Conjugarea verbului to moon
Infinitiv	to moon
Prezent simplu pers. 3 sg.	moons
Trecut simplu	mooned
Participiu trecut	mooned
Participiu prezent	mooning

1. (fam.) a-și arăta fundul în public

   They mooned the principal!

2. (fam., normal urmărit de over sau after) a-i fi gândul numai la (cineva)

   You've been mooning after her forever, why not just ask her out?

3. a-și pierde (timpul)

Cuvinte derivate

• moonsick

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary